Focus On Perfection
Aici apare una dintre cele mai dureroase forme de dezamăgire în fotografia sportivă:
faza este bună, dar imaginea nu ține.
Și nu ține pentru că:
Fotografia sportivă urăște „aproape”.
Un cadru mișcat prost nu devine bun pentru că:
Privitorul vede doar imaginea.
Și dacă imaginea este moale exact în zonele importante, povestea se rupe.
Mai bine o fotografie cu ISO mai mare, dar clară, decât una „curată”, dar mișcată.
Asta trebuie să îți intre foarte bine în reflex.
Mulți începători se agață de ideea unui fișier frumos și curat și sacrifică shutter-ul.
În sport, asta e aproape mereu o alegere proastă.