Fotografia documentară are un scop simplu: să arate ce s-a întâmplat în realitate.
Nu trebuie să inventezi tensiune, să creezi un decor dramatic sau să transformi un jucător într-un personaj de film.
Trebuie să documentezi evenimentul.
O fotografie documentară bună îi poate răspunde privitorului la câteva întrebări:
Cine participă?
Ce se întâmplă?
Unde se desfășoară evenimentul?
Care este momentul important?
Ce informații oferă imaginea despre competiție?
Fotografiezi finala unui campionat de șah.
Realizezi o imagine în care apar ambii finaliști, tabla și elemente vizibile ale competiției.
Fotografia poate fi publicată într-un articol de presă despre finală.
Cititorul înțelege imediat ce vede.
Nu are nevoie de efecte speciale.
Nu are nevoie de fum artificial.
Și, categoric, nu are nevoie să apară un cal de șah de doi metri în spatele jucătorului.
Acela ar fi deja un alt proiect!
Identificarea personajelor. Fețele trebuie să fie recognoscibile atunci când scopul imaginii este să prezinte participanții.
Contextul. Tabla, ceasul, adversarul sau sala contribuie la înțelegerea fotografiei.
Momentul. O mutare, o reacție, o strângere de mână sau o festivitate de premiere pot spune ce s-a întâmplat.
Corectitudinea. Nu modifici imaginea astfel încât să schimbi realitatea evenimentului.
Claritatea mesajului. Cel care privește fotografia trebuie să înțeleagă subiectul principal.
În fotografia jurnalistică, nu adăugăm și nu eliminăm elemente relevante pentru a schimba realitatea.
Poți corecta moderat expunerea, balansul de alb și tonalitatea, conform regulilor redacției sau organizatorului.
Dar nu poți elimina un adversar dintr-un cadru și apoi să prezinți fotografia drept documentarea fidelă a momentului.
Și nici nu îi poți schimba expresia unui jucător pentru a-l face să pară mai supărat.
Fotoreportajul nu este un concurs de inventat realitatea.