Când ai pozat vreodată la sport, sigur ai observat-o:
există lumina aia „de sală” — rece, brutală, tăioasă.
Nu transmite căldură. Transmite intensitate, efort, tensiune.
La apus în schimb, totul devine cald, moale, nostalgic.
E imposibil să nu te simți bine într-o lumină de apus.
Pozele parcă își pun singure filtru.
Iar la prânz?
Lumina e atât de dură încât și o piersică pare nervoasă.
Asta e, de fapt, frumusețea:
lumina nu doar arată; lumina simte.