Focus On Perfection
Una dintre cele mai frecvente greșeli ale fotografilor la început de drum este că pun subiectul fix în mijlocul cadrului din reflex. E confortabil. E simplu. Pare „sigur”. Problema e că, de multe ori, centrul cadrului omoară dinamismul.
Regula treimilor este una dintre acele idei simple care, folosită inteligent, îți schimbă radical imaginile. Nu trebuie să o transformi într-o religie, dar e o bază excelentă, mai ales în sport.
Imaginează-ți că împarți cadrul în 9 părți egale, cu două linii verticale și două orizontale. Punctele în care liniile se întâlnesc sunt zonele în care privirea ajunge natural. Acolo devine interesant să pui subiectul.
În sport, regula treimilor este foarte utilă pentru că îți permite să lași spațiu de respirație și spațiu de mișcare.
Dacă un jucător aleargă spre dreapta și tu îl pui tot în partea dreaptă a cadrului, imaginea se simte blocată. Jucătorul pare că „intră în perete”. Nu mai are unde să meargă. Nu mai există tensiune.
Dacă îl pui în partea stângă a cadrului și lași spațiu în dreapta, se întâmplă ceva magic:
imaginea respiră
apare direcția
privitorul „vede” încotro se duce acțiunea
fotografia capătă energie
Asta e una dintre cele mai importante idei din compoziția sportivă:
nu încadra doar omul, încadrează și direcția în care se întâmplă acțiunea.
alergare
sprint
șut
duel unu-la-unu
sărituri
faze în care există direcție clară
spațiu în fața subiectului
nu îl „lipi” de marginea cadrului
lasă loc pentru acțiune, nu doar pentru corp
Compoziția centrală nu este greșită. Este doar abuzată. Mulți o folosesc din comoditate, când de fapt ea funcționează bine doar în anumite situații.
În sport, compoziția centrală merge foarte bine când vrei să transmiți:
forță
dominanță
simetrie
confruntare directă
tensiune frontală
un portar înainte de penalty
un luptător privit frontal
un sportiv care stă nemișcat, concentrat, înainte de start
un portret puternic după meci
o celebrare frontală, cu brațele ridicate
Aici centrul nu mai este plictisitor. Devine impunător. Subiectul domină cadrul și te obligă să te uiți direct la el.
Să fotografiezi central o fază în care subiectul se mișcă lateral. Acolo centrul poate tăia tensiunea și dinamica.
dacă vrei mișcare → gândește lateral, pe treimi
dacă vrei forță și impact frontal → compoziția centrală poate fi aur