Fotografia sportivă iubește contrastul.
Dar îl iubește cu măsură.
Un pic de contrast bun:
dă volum
separă mai bine subiectul
face imaginea mai clară
accentuează tensiunea
Prea mult contrast:
îți omoară detaliile din umbre
arde zonele luminoase
face fețele să pară nenatural de dure
distruge subtilitatea din tonuri
Dacă imaginea începe să pară „lovită cu ciocanul”, ai exagerat.
În sport vrei forță, nu brutalizare vizuală.
Lasă contrastul să spună:
„e intens”
nu:
„m-am certat cu histograma și am câștigat.”