Focus On Perfection
Hai să spunem un adevăr pe care mulți îl află prea târziu:
nu devii fotograf bun doar când apeși bine pe declanșator. Devii fotograf bun și când știi ce să păstrezi și, mai ales, ce să arunci.
Aici se rupe filmul pentru mulți.
Pe teren, te simți bine. Ai tras mult. Ai prins faze. Ai stat jos, ai alergat, ai schimbat unghiuri, ai transpirat artistic și te-ai convins că ai făcut treabă serioasă. Ajungi acasă, bagi cardul în calculator și te lovește realitatea:
2.300 de cadre
400 „aproape bune”
80 care „par interesante”
20 care poate merg
și, dacă ai fost într-o zi bună, 5–10 care chiar au ceva
Și aici apare diferența dintre omul care a fotografiat mult și fotograful care știe să livreze bine.
Fotografia sportivă nu înseamnă să ții tot. Nu înseamnă să te îndrăgostești de fiecare cadru pentru că ai fost acolo când s-a întâmplat. Tu ai memoria momentului. Privitorul nu. El vede doar fotografia. Și dacă fotografia nu transmite singură, nu-l interesează cât ai alergat după ea.
Modulul 8 este despre una dintre cele mai importante și mai puțin romantizate abilități ale unui fotograf: selecția.
Adică momentul în care nu mai ești „vânătorul” de imagini, ci editorul lor. Judecătorul lor. Omul care decide ce merită să trăiască și ce merge fără regrete în groapa comună a cadrelor „aproape”.